|
Pe la jumatatea lui 92 am reusit sa lansam primul nostru album, cel al carui material a fost īnregistrat īn Franta. A primit numele primei piese, Povestiri din gara. Tot pe vremea aceea am īnceput sa colaboram cu Ramon Radosav, care cānta la vioara īn spectacolele noastre. In locul clapelor, am acompaniat untimp piesele cu acordeonul, caci Dinel a plecat si s-a stabilit īn Elvetia. La acordeon cānta Teo Catarov. Asta pentru scurta vreme, pāna a venit Cristi Pup īn trupa, ocupānd locul ramas liber la clape. In mod constant am putut vedea cum revelatia de la care am pornit la drum cu CARGO prinde contur si putere, devenind tot mai vie. Oamenii au īnceput sa vina la concertele trupelor romānesti īn numar tot mai mare. Multi ramāneau īn afara salilor de spectacol devenite neīncapatoare si se multumeau sa asculte doar muzica ce se strecura prin usile deschise. Nu putini au fost cei care au cāntat cu noi odata īntr-un imens cor anonim si au dansat, pornind o hora nebuna, la Batacanda. Au mai trecut asa doi ani. In 94 am avut pregatite si am īnceput sa cāntam o serie de piese noi, pe care ulterior le-am inclus īntr-un nou album.
Incet-īncet, am introdus īn concerte cāte doua - trei piese noi, pentru ca oamenii sa se obisnuiasca cu ele. Asa ca pāna anul urmator, īn 1995, aproape toate piesele erau cunoscute de public. Am fost tot mai solicitati sa repetam īn concerte piese ca Destin, Frunza verde si Clasa muncitoare. In primele doua luni ale anului le-am īnregistrat pe toate īn studio, iar īn luna Mai am lansat la Cafe Cinema īn Bucuresti, al doilea album, Destin, primul care a fost editat si pe compact-disc. Odata cu albumul, am lansat si noua noastra emblema conceputa de Leo Cicos si pusa la loc de cinste pe coperta.
La putin timp dupa lansare un alt fel de destin si-a spus cuvāntul. Intr-o seara ploioasa Kempes a avut un accident grav cu motocicleta. Timp de o luna, cāt s-a zbatut īntre viata si moarte, ceasul s-a oprit īn loc pentru noi. Radio-ul si ziarele au reluat evenimentul si l-au īntretinut īn actualitate īntr-o maniera īn care aproape ca i-a scos din minti pe toti cei pentru care Kempes si CARGO reprezentau un crez. Mi-a ramas īntiparita īn minte fiecare figura plānsa, cunoscuta sau necunoscuta, fiecare halat alb, fiecare rocker din cāti am īntālnit atunci, īntrebānd ce poate sa faca pentru Kempes. A urmat apoi acel extraordinar concert de la Sala Polivalenta īn care alaturi de CARGO a cāntat Mircea Nedelcu, Berti Barbera, Leo Gherasim, Zsolt Gaspar, Adrian Igrisan, IRIS, Weinberger, Tiberiu Bitte si multi altii. Acum le multumim īnca o data. Dupa concert, Adrian Igrisan a ramas cu noi si a ocupat locul de chitarist-armonie, cāntānd si cu vocea, singur sau alaturi de Kempes.
Prin toamna, desi abia iesit din spital, Kempes a reusit sa cānte cu noi doua piese, la Rock 95. Totusi concertele īn forta fiind īnca prea obositoare pentru el, am īncercat sa īnregistram īn studio un disc unplugged cu piesele noastre, īnsa din lipsa de bani a trebuit sa ne multumim cu doar doua cāntece, Batacanda si Clasa muncitoare, pe care le-am inclus īn compilatia Unplugged Romania. Cum iarna era aproape, am compus doua colinde, Lui si Capra, care au facut parte din alta compilatie, Darul Magilor. Ne-a placut mult ideea de a colinda. In anul urmator, 1996, am pus pe caseta albumul Colinde si obiceiuri de iarna, ce continea 12 colinde cāntate de noi si de Corala Teofora din Timisoara. Astfel, urarea noastra putea fi primita īn mult mai multe case decāt daca am fi batut noi cu colinda pe la usi.
Anul trecut, 1997, l-am īnceput cu gāndul la un album nou. Prima piesa care s-a nascut a fost Anarhia, pe care am gāndit-o de la īnceput ca o colaborare cu un grup de hip-hop. Am ascultat mai multe casete demo si am avut impresia ca cei de la R.A.C.L.A. ies putin din tiparele genului, prin muzica dar mai ales prin texte, asa ca am hotarīt sa lucram piesa cu ei. A fost o colaborare reusita si piesa a fost repede adoptata de public.
Dupa multi ani, īn vara lui 97 ne-am reīntors la Costinesti īn cadrul unui concert maraton. Am cāntat la rasaritul soarelui, cānd pescarusii īsi desfaceau īncet aripile, dupa somn. Dar marea ne-a provocat si de asta data o noua si neasteptata durere. La despartit de noi si de viata pe Dinel Tollea, care era īn acea perioada īn concediu cu fiul lui, la Neptun. El va ramāne īnsa cu noi, pentru eternitate, ca parte din sufletul CARGO...
Spre sfārsitul anului, ca de obicei, am cāntat mai mult de jumatate din noul album. Odata cu schimbarea anului, am schimbat si bass-istul. Pāna atunci postul a fost ocupat de Ramon, care a cāntat cu noi īncepānd se prin 93. Plecat acum īn America, locul lui a fost luat de Alin Achim.
Am ajuns asadar, īn anul 1998, sa serbam si ziua lansarii celui de-al patrulea album CARGO, Ziua Vrajitoarelor si am simtit ca a sosit si timpul unui "Jurnal de bord" pe care sa-l aveti lānga voi atunci cānd ascultati muzica noastra.
Pāna aici ati citit. De aici īncolo au mai ramas cīteva pagini albe pe care, cu ajutorul vostru, le va scrie CARGO... .
Adrian Barar
|
